<!--[if gte mso 9]>Axion
de Valeriu Anania
M-apropii de tine cu dulce sfială,
ca aburul gliei de slava domoală,
şi cumpăn văzduhul ca norul stingher,
uşor pentru humă, prea greu pentru cer.
Mă bucur de tine cu dulce cântare,
ca scoica-ntr-o undă, ca roua-ntr-o floare,
că numai prin tine suflarea-mi scânteie
a opta lumină pe reci curcubeie.
Mă mântui prin tine cu dulce minune,
cum gândul nu ştie, cum graiul nu spune,
cum numai oglinda făptură mi-o-ngână,
cu-o faţă-n lumină, cu alta-n ţărână.
Şi cântu-te, Doamnă, cu dulce uimire,
cu inima prinsă pe strună subţire,
ca steaua-ntr-o rază, ca măru-n parfum,
cercând veşnicia pe clipa de-acum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu