luni, 11 octombrie 2010

Două subiecte de meditaţie,


1. NU PLÂNGE...
... atât îi spune Mântuitorul Iisus Hristos femeii din Nain, care îl ducea spre groapă pe unicul ei fiu. Am putea spune că de la Mântuitorul Iisus Hristos, ne-am fi aşteptat la mai mult. El care prin cuvintele Sale reuşea să-i ţină pe oameni nemâncaţi o zi întreagă. El, despre care Evanghelistul Ioan spune că este CUVÂNTUL, îi spune unei femei văduve, care-şi conducea unicul copil la cimitir, doar să nu plângă. Sunt sigur că asta îi vor fi spus toţi cei prezenţi.
Şi totuşi, cuvintele acestea puţine şi neîndestulătoare, spuse de Mântuitorul nostru, au, pentru cine le înţelege, o semnificaţie puternică.
Dacă luăm Sfânta Scriptură, vedem că plânsul nu numai că nu este interzis, ci este chiar recomandat. Ne aducem aminte de cuvintele psalmistului: "La râul Babilonului, acolo am şezut şi am plâns, când ne-am adus aminte de Sion" (Ps. 136,1). Este vorba de plânsul poporului Israel din robia Babilonică, la amintirea templului din Ierusalim. Aduceţi-vă aminte de Apostolul Petru, imediat după întreita lepădare, cum a plâns cu amar. Este plânsul din care izvorăşte iertarea. De asemenea, ne amitim cu toţii plânsul Mântuitorului, la moartea lui Lazăr. Adică plânsul lui Dumnezeu pentru omul pe care l-a creat.
Aşadar a plânge este folositor. Ceea ce osândeşte Mântuitorul Iisus Hristos este plânsul fără nădejdea învierii. Pentru aceasta a venit Cuvântul în lume ca noi să nu plângem ca aceia care n-au nădejde. Câţi oameni ai vremurilor noastre nu plâng fără să aibă nădejde, prin cârciumi şi locuri de ruşine, în faţa televizorului la vreo telenovelă ieftină ş.a.m.d. Acesta nu este plâns ci tânguirea celor fără de nădejde după cuvintele apostolului Pavel (1 Tes. 4,13). Plânsul adevărat, este acela al pocăinţei adevărate. Este plânsul văduvei din Sarepta Sidonului, care atunci când i-a murit copilul, îi spune lui Ilie: "Ce-ai avut cu mine, omule al lui Dumnezeu. aI venit să-mi pomeneşti păcatele şi să-mi omori fiul".Iată o conştiinţă adevărată, iată lacrimile care aduc învierea noastră şi a celor dragi nouă.

2. TINERE, ŢIE ÎŢI ZIC SCOALĂ-TE
Iată un mesaj pentru toţi tinerii. E nevoie să ne trezim din coma sufletească în care ne aflăm. Nici nu e de mirare că toate merg aşa de rău, când în lumea aceasta aproape toţi tinerii sunt morţi. De unde progresul, când cei ce ar trebui să reprezinte viitorul ţării, sunt conduşi pe ultimul drum de cei ce reprezintă trecutul.Mă tem însă că nici mesajul meu nu poate fi îndestulător decât pentru cei ce vor vrea să privească mai în adâncul lucrurilor...
... Şi, vai, puţini sunt aceia...