Luminează-te, luminează-te...

Luminătorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul cu cât mai mult!
Ce înseamnă ochiul curat? Fiziologig, înseamnă ochiul sănătos biologic. Lumina pătrunsă este receptată de retină, iar creierul o interpretează şi provoacă reacţii specifice. Dacă vezi cum ivesc zorile te bucuri, dacă vezi un şarpe te sperii, dacă vezi o icoană te închini. Lumina scrie, creierul citeşte.
În această ordine de idei, ochiul nesănătos, este cel rău. Lumina pătrunde în ochiul rău ca şi în cel sănătos, numai că acesta nu are nici o reacţie.
Dacă în plan fizologic am văzut ce înseamnă ochi sănătos şi ochi rău, să vedem acum în plan duhovnicesc, ce înseamnă aceasta.
Plecăm de la cuvintele Evanghelistului Ioan, care în prologul Evangheliei sale ne spune că Hristos este "lumina cea adevărată, care venind în lume luminează pe tot omul". Aşadar pentru a avea lumină e necesar în viaţa noastră a-L căuta pe Hristos, a-L cunoaşte, a-I cunoaşte învăţătura, a-i primi cuvintele în pământul cel bun al sufletelor noastre.
Şi cu toate acestea totuşi lumina duhovnicească nu prea are loc în sufletele noastre. Daca ar pătrunde viaţa noastră ar fi mai bună.
DE ce nu primim lumina duhovnicească?
Din ignoranţă. Venim la Biserică, ne mai rugăm din când în când acasă, mai şi postim, dar le facem fără a nădăjdui nimic de la Dumnezeu pentru mântuirea noastre. Le facem doar nădăjduind lucruri pământeşti, materiale. Ignorăm cuvintele care, ar putea să ne schimbe:"Aşa sunt eu" sau "ăsta să-mi fie păcatul cel mai mare" etc., aşa spunem. Ignorăm adevărurile de credinţă, considernd că nu nouă ne sunt adresate.
Din superficialitate.Toate sunt simple pentru noi. Să nu cumva să facem prea mult. Nimic nu are loc în sufletul nostru, decât noi înşine. Venim la Biserică dar ne supărăm dacă trebuie să stăm mai mult. Dacă venim duminica la Liturghie, ar fi prea mult să mai venim şi seara etc.
Din necredinţă. Faptul că nu-L primim pe Hristos în viaţa noastră, arată dfe fapt că nu suntem credincioşi precum ne pretindem. Nu credem într-atât încât să venim la Biserică mai mult, să ne rugăm mai mult, să postim mai mult ş.a.
Şi mai e ceva, nu primim lumina pentru, că suntem prea ocupaţi cu privirea celorlalţi. Vedem prea mult paiul din ochii celor de langă noi, neglijând astfel bârna din ochii noştri bolnavi.
O cântare a Paştilor ne spune că în aceste momente de sărbătoare: "toate s-au umplut de lumină". De aceea e nevoie "să ne curăţim simţirile" şi să primim lumina lui Hristos care luminează tuturor.

HRISTOS A ÎNVIAT!