marți, 1 februarie 2011

Părintele nostru Arhiepiscop şi Mitropolit BARTOLOMEU ANANIA a trecut la cele veşnice 18 Martie 1921- 31 Ianuarie 2011





Cu regret şi durere în suflet, dar cu nădejdea în mila şi mângâierea care vin de la Dumnezeu, Consiliul Eparhial al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului anunţă că în ziua de 31 ianuarie 2011, la orele 19:25, Părintele nostru, Arhiepiscopul şi Mitropolitul Bartolomeu ANANIA, şi-a început călătoria spre Împărăţia Cerurilor, se arată într-un comunicat al Consiliului Eparhial.
E dureros să vorbeşti de Părintele Mitropolit Bartolomeu, acum când trebuie să ne luăm rămas bun de la el. E greu să te obişnuieşti cu gândul că în amvonul catedralei din Cluj, nu-l vom mai vedea şi auzi, e greu să te gândeşti că la Nicula, de “Sfântă Mărie”, nu ne va vorbi. E greu să mergi la Cluj, la arhiepiscopie, şi să ştii că n-o să-l mai vezi în balconul reşedinţei sale, plimbându-se şi uitându-se cu dragoste părintească la câte un seminarist sau student la teologie. Dar Părintele Bartolomeu, n-a murit, ci doarme. Moartea, spunea el, produce frică şi panică, pentru că ea a apărut ca un accident în existenţa omului. De ce murim? Tot Părintele Mitropolit ne răspunde că: Dumnezeu a pus o anumită raţiune, chiar dacă este crudă. Este o raţiune. De ce? Pentru că după moarte există înviere. Moartea nu este un fenomen prin ea însăşi, ea este o pregătire a omului pentru ceea ce urmează, Eu sunt un om în vârstă, şi chiar foarte în vârstă şi e normal să mă gândesc la sfârşitul meu pământesc. Dar nu mi-e frică. Nu e vorba că o să putrezesc undeva în pământ, aceasta e firesc. E vorba de ceea ce nu moare în om, sufletul, şi de ceea ce putem numi destinul acestui suflet. Ştiu dinainte că-l pun în mâna Domnului.
Mitropolitul nu ne-a lăsat singuri, ci s-a dus să ne pregătească loc în împărăţia lui Dumnezeu, acolo unde ar vrea să ajungem toţi. Până atunci îl vom pomeni în rugăciunile noastre, ne vom aduce aminte de cuvintele lui dulci, îi vom citi opera teologică şi literară, ne vom bucura că a fost de-al nostru, îi vom păstra prin viaţa noastră curată memoria şi vom şti că avem în cer un mijlocitor destoinic.
DUMNEZEU SĂ-L IERTE ŞI SĂ-L ODIHNEASCĂ!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu